O situație des întâlnită în cadrul Asociațiilor de proprietari este aceea când o persoană are datorii restante, atât cote de întreținere, cât și penalități aferente. Deseori se pune întrebarea cum stingem aceste datorii în cazul în care se achită doar o parte din acestea, ce facem dacă debitorul (proprietarul restant) solicită stingerea cu prioritate a cotelor de întreținere pentru a nu i se mai calcula penalități.
Având în vedere că Legea 196/2018 nu stabilește modul de soluționare al acestor situații, soluția este cea indicată de Codul Civil, art. 1506 – 1509 :
Art. 1506: Imputaţia plăţii făcută prin acordul părţilor
(1)Plata efectuată de debitorul mai multor datorii faţă de acelaşi creditor, care au acelaşi obiect, se impută asupra acestora conform acordului părţilor.
(2)În lipsa acordului părţilor, se aplică dispoziţiile prezentei secţiuni.
A rt. 1507: Imputaţia făcută de debitor
(1)Debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de acelaşi fel are dreptul să indice, atunci când plăteşte, datoria pe care înţelege să o execute. Plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor şi, la urmă, asupra capitalului.
(2)Debitorul nu poate, fără consimţământul creditorului, să impute plata asupra unei datorii care nu este încă exigibilă cu preferinţă faţă de o datorie scadentă, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut că debitorul poate plăti anticipat.
(3)În cazul plăţii efectuate prin virament bancar, debitorul face imputaţia prin menţiunile corespunzătoare consemnate de el pe ordinul de plată.
Art. 1508: Imputaţia făcută de creditor
(1)În lipsa unei indicaţii din partea debitorului, creditorul poate, într-un termen rezonabil după ce a primit plata, să indice debitorului datoria asupra căreia aceasta se va imputa. Creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibile ori litigioase.
(2)Atunci când creditorul remite debitorului o chitanţă liberatorie, el este dator să facă imputaţia prin acea chitanţă.
Astfel, din textele legale se deduce că imputația plății este de două feluri : convențională sau legală.
Imputația plății convențională se caracterizează prin faptul că nu are limite, părțile pot conveni imputarea plății direct asupra cotelor de întreținere (capital) înainte de penalități (dobânzi) sau pot stabili să stinga creanțele în orice ordine doresc. Acest lucru este posibil doar prin acordul părților, acord ce se încheie între președintele asociației (în calitate de reprezentant al asociației) și respectivul proprietar.Fiind vorba de un acord patrimonial, în ipoteza în care este încheiat în frauda Asociației de proprietari, poate fi atacat printr-o acțiune pauliană (1562-1565 Cod Civil)
Art. 1507 reglementează situația când imputația plății se face de proprietar (debitor). Este cazul clasic când proprietarul restant trece în ordinul de plată sau comunică persoanei de la casierie ce dorește să plătească. În acest caz, teza finală a alin. (1) stabilește o ordine obligatorie :
În cazul în care debitorul proprietar nu face nicio mențiune, imputația poate fi făcută de creditor. De principiu, acesta poate imputa plata fără limite adică poate considera stinse mai întâi cotele și apoi penalitățile.Totuși, nu va putea imputa plata asupra unei datorii neexigibile sau litigioase decât cu acordul debitorului.
În cazul în care imputația plății nu s-a făcut de părțile raporturilor obligaționale ea se va face de drept (imputația legală) conform regulilor de mai jos :
(1) Dacă niciuna dintre părţi nu face imputaţia plăţii, vor fi aplicate, în ordine, următoarele reguli:
a) plata se impută cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadenţă;
b) se vor considera stinse, în primul rând, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai puţine garanţii;
c) imputaţia se va face mai întâi asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor;
d) dacă toate datoriile sunt deopotrivă scadente, precum şi, în egală măsură, garantate şi oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi;
e) în lipsa tuturor criteriilor menţionate la lit. a)-d), imputaţia se va face proporţional cu valoarea datoriilor.
(2)În toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată şi executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor şi penalităţilor, în ordinea cronologică a scadenţei acestora, şi, în final, asupra capitalului, dacă părţile nu convin altfel.
Tot aceasta este soluția și în cazul în care proprietarul deși are atât penalități cât și cote restante menționează în ordinul de plată că achită doar cotele. Într-o astfel de situație, contrar voinței sale, se vor considera stinse mai întâi penalitățile negarantate, apoi penalitățile mai oneroase, iar dacă toate penalitățile sunt negarantate și oneroase se vor stinge în ordine cronologică pornind de la cea mai veche. Doar dacă prin suma achitată se sting toate penalitățile se va putea trece la plata cotelor de întreținere restante.
Spre exemplu, să spunem că un proprietar are de plătit 1000 de lei, dintre care 200 reprezintă penalități și 800 cote. În cazul în care el achită doar 150 de lei și face mențiunea în ordinul de plată că plătește doar cotele, se vor aplica dispozițiile art. 1507 coroborat cu art. 1509, iar acesta va mai avea de plătit 50 de lei penalități și 800 de lei cote.
Importanța modului de imputare a plății este una deosebită deoarece în cazul în care nu s-ar respecta dispozițiile Codului Civil, s-ar ajunge într-o situație în care penalitățile ar fi calculate greșit, iar asociația ar avea de pierdut.
Toate drepturile aparțin S.C. Contasoft Actual SRL și se pot utiliza în scop informativ. Dacă ai o speță interesantă pe care vrei să o dezbatem trimite toate detaliile